Sensibilitatea oglindita in regii goi


Intr-o odaie neincetat de pustie cu triluri ale pasarii de lemn ca o vioara trezita, se naste ingemanarea din care ziua se desprinde cu un nou film. E vorba de pelicula aceea subtire, neagra, divinizata de cei cativa alesi. Nu as vrea sa va vorbesc despre intunecimile ei, despre panzele pe care intunericul le tese inlauntrul nostru, as vrea mai degraba sa va las ca fotografiile acestea sa va vorbeasca despre lumina si ecourile ei.



Lupta lui Gicu Serban este pentru a ajunge la lumina, la lumina aceea care se desfasoara subtil pe intinderea minuscula, pe spatiul mult prea mic de pe un film.

Finalul este cand un batran cu incretituri, infasurate in fum de tigara se iveste usor sarcastic si arid, ca sa devina apoi resemnat si vid. Cred ca e minunat sa vezi copii care magic se zvarcolesc spre lumina si ies in fotografii colorate incert de tristete, de fondul ei gri. Putem vedea clipa de clipa ceea ce vede ochiul lui, cand lumina poate fi coborata, cand subtilitatile pot fi cunoscute...in ceasurile rasaritului.

Simona Dobre

 

 

 

destine

povesti

ochiul magic

dincolo

efemer

autoportret

adrese web

 

 

Foto:                         
toate imaginile